venerdì 19 agosto 2016

“Jurnata amara” - Ci lascia il Poeta Nicola Paparo

Il Poeta in vernacolo di Scandale Nicola Paparo con Francesco Cosco

Il miglior modo per salutarlo è pubblicare questa sua bella poesia 


JURNATA AMARA

U juornu è d’arrivatu d’emigrare
ppicchì ’sa terra è diventata avara.
Focularieddru mia, pur’io di lassu
e ru ricuordu tua mi puortu appriessu.
Si fussa sulu ti sterra vicinu,
ppicchì a ru munnu ’u c’è cosa cchiù cara
’i quattru mura ccu ru focularu.
Partu ch’è d’arrivatu u passapuortu
ed a ra Francia vaju ccu ra spiranza
a ’si quatrari ’i cci vurdare a panza.
Ud’haju valigia ppicchì custa cara;
nu scatulu m’ha datu a putigara,
nd’haju cunsatu e robiceddre mie,
tuttu ligatu ccu ’na cordiceddra.
’Na sula cosa ’i fora m’haju lassatu:
nu mienzu pane ccu ’na suppressata.
Vinuta l’ura di pijiari u trenu
u sangu mi s’ajiaccia dintr’e vene;
abbrazzu a mamma e dopu li quatrari
e senza dire mancu ’na parola
mi jiettu dintr’u trenu e tiegnu l’uocchi
chi curranu a canali e mpitratizzi.


Nicola Paparo


La poesia si trova nel libro di Iginio Carvelli, Rughe di pietra, Piccole storie di un paese calabrese (Scandale), Rubbettino Editore, 1995, p. 123.